O tumoră cu diametru de 8 cm și punct de plecare sacrat S2 – S3 a fost îndepărtată în urma unei operații desfășurate de o echipă medicală multidisciplinară din cadrul Spitalului Militar Central.
Tumorile primitive benigne și maligne ale sacrului reprezintă 2-4% din totalul neoplaziilor osoase și 1-7% din tumorile primitive vertebrale.
Patologie rară la nivel mondial, tumorile sacrate sunt preponderent primitive, benigne însă cu agresivitate locală mare, bine diferențiate însă generând simptomatologie non-specifică datorită creșterii insidioase. Sunt deseori diagnosticate în stadii avansate, când, cel mai adesea, au dimensiuni impresionante și prezintă invazie loco-regională, condiții care ridică probleme majore de management medical intra și postoperator.
Tabloul clinic, frecvent nespecific sau sărac, motivează importanța evaluărilor imagistice.
Evaluările radiologice convenționale, deși extrem de limitate în posibilitățile de evaluare a acestei regiuni complexe, orientează uneori asupra topografiei patologiei. Examinările computer tomografice și de rezonanță magnetică nucleară, completate de scintigrafie, sunt cruciale în identificarea, localizarea și caracterizarea leziunilor sacrului, contribuind astfel la stabilirea unui diagnostic corect și facilitând planificarea unei conduite terapeutice. Însă aceste evaluări și mai ales tratamentul complex al acestor tumori rare necesită abord multidisciplinar, preferabil în centre specializate.
Fiind o subcategorie rară a tumorilor spinale, tumorile sacrate reprezintă între 1-7% din totalitatea tumorilor spinale. Heterogenitatea histologică este generată de multiplele potențiale origini tisulare, pornind de la țesut osos, continuând cu țesut cartilaginos, structuri neurovasculare și măduvă osoasă. O împărțire didactică a acestor tumori poate fi făcută în tumori primitive, la rândul lor maligne și benigne, tumori metastatice și tumori secundare cu invazia secundara a sacrului
Tumorile primitive benigne și maligne ale sacrului reprezintă 2-4% din totalul neoplaziilor osoase și 1-7% din tumorile primitive vertebrale.
În cele ce urmează, vă prezentăm cazul unei paciente de 57 de ani, fără istoric medical semnificativ.
Pacienta se prezintă, în regim electiv, la Maior medic dr. Eduard Cernat, medic primar Ortopedie și traumatologie pentru o evaluare medicală și identificarea de soluții terapeutice, acuzând prezența unei formațiuni tumorale în zona pericoccigiană, indurată la palpare, fără eritem și nedureroasă. Debutul acesteia a survenit în urmă cu 6 luni, singura asociere descrisă de pacientă fiind diagnosticul de COVID 19, cu puțin timp înainte de a sesiza leziunea.
Examenul RMN a identificat o formațiune chistică, negadolinofilă (gadolinofilă vine de la gadolinium, substranţa de contrast utilizată în analiza RMN, ceea ce ne spune dacă leziunea prinde această substanță sau nu), cu diamentru de 8 cm, cu punct de plecare sacrat S2 – S3.
În acest context, se solicită second opinion de imagistică medicală iar locotenet-colonel medic dr. Cezar Bețianu confirmă aspectul tipic de Chordom sacro-coccigian. În contextul avizului ferm imagistic se decide rezecția primară, fără biopsie prealabilă.
Din prisma simptomatologiei nespecifice și dezvoltării insidioase, tumorile sacrate sunt cel mai frecvent descoperite în cadrul explorărilor imagistice avansate. Explorările radiologice convenționale sunt deseori incapabile să detecteze leziuni la nivelul sacrului. Însă, pentru explorarea unei leziuni având această topografie, explorările computer tomografice și de rezonanță magnetică nucleară sunt mult mai utile.
În majoritatea cazurilor, datorită diferențelor existente între achizițiile efectuate de cele două metode, este necesară explorarea sacrului utilizând ambele metode în vederea obținerii unei informații cât mai exacte cu privire la extensia leziunii. Anumite tipuri histopatologice prezintă semne caracteristice CT sau RMN însă aceste explorări nu pot stabili diagnosticul definitiv ci doar rapoartele anatomice și dimensiunea tumorii. De reținut că una dintre cele mai importante întrebări ce se pun cu privire la extensia și localizarea tumorii este gradul de afectare a sacrului și a coloanei lombare precum și a articulației sacroiliace, aceste aspecte influențând strategia chirurgicală, fiind factori determinanți ai prognosticului chirurgical.
În acest context, se intervine chirurgical, în echipă medicală multidisciplinară compusă din Maior medic dr. Eduard Cernat, medic curant, cu experiență în chirurgia lombo-pelviană, Locotenent-colonel medic dr. Augustin Dima, medic primar Chirurgie generală, chirurg cu vastă experiență în chirurgia oncologică/ Secția Clinică Chirurgie generală I și dr. Ivașcu Robert, medic specialist ATI.
Se practică disecția perimetrală, decolarea de pe fascia peri-rectală, ligatura pediculilor vasculari și rezecția în bloc cu marjă de siguranță oncologică de la nivelul S2. Defectul oste-ligamento-fascial rezidual se acoperă cu lambouri musculare din mușchiul fesier mare bilateral.
Evoluția postoperatorie favorabilă permite externarea pacientei la 7 zile postoperator, cu un deficit senzitivo-motor sfincterian parțial.
Examenul anatomo-patologic confirmă rezecția tumorală în limite de siguranță oncologică și diagnosticul de chordom sacrococcigian.
La 6 luni de la intervenția chirurgicală și după efectuarea a două examinări imagistice RMN succesive, se constată că pacienta nu prezintă semne de recidivă.
Sursa material: Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central “Dr. Carol Davila”
