Prima ablaţie de fibrilaţie atrială în Compartimentul de Electrofiziologie şi Implant Pacemaker al Centrului de Boli Cardiovasculare din cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central “Dr. Carol Davila”a fost efectuată, pe 20 februarie, la o pacientă în vârstă de 69 de ani, aflată în evidenţa medicilor cardiologi din instituţia medicală.

Procedura a fost efectuată de maiorul dr. Vasile Iliese şi a fost posibilă datorită dotării cu aparate de ultimă generaţie. Pentru puncţia transseptală s-a folosit sistemul de ecografie intracardiacă (ICE).

Ablaţia cu cateter reprezintă o metodă de tratament minim invazivă, utilizată pentru diferite tahiaritmii (ritmuri rapide şi anormale ale inimii). Trebuie menţionat că, în general, aritmiile necesită tratament medicamentos cronic, de aceea, ablaţia fibrilatiei atriale poate fi o metodă terapeutică optimă atunci când acest lucru este posibil de realizat.

Tratarea pacienţilor cu fibrilaţie atrială prin tehnici intervenţionale îmbunătăţeşte calitatea vieţii mai mult decât tratamentul medicamentos, dincolo de creşterea performanţelor cardiace (ameliorarea simptomelor şi îmbunătăţirea scorului EHRA (European Heart Rhythm Association) care cuantifică simptomele FiA).

Ca tehnică, ablaţia de fibrilaţie atrială implică distrugerea celulelor cardiace anormale, responsabile de generarea aritmiilor, utilizând catetere (tuburi subţiri, lungi, flexibile) introduse prin abord venos, până la nivelul inimii unde, după identificarea zonei anormale, vor elibera energie cu producerea de mici leziuni.

Cateterul de ablaţie utilizează o sursă de energie precum energie radiofrecvenţa (unde radio), criotermie, energie laser (unde uşoare), pentru a crea o leziune la nivelul situsurilor responsabile de apariţia fibrilaţiei atriale, blocând astfel acest circuit care generează FiA.

Procedura standard este izolarea venelor pulmonare, zona din jurul acestor vase fiind cel mai frecvent implicată în generarea descărcărilor electrice aberante din fibrilaţia atrială.
Ablaţia de fibrilaţie atrială se realizează cu anestezie generală, derulată pe o durată a intervenţiei cuprinsă între 60 şi 120 de minute, funcţie de răspunsul fizio-patologic al pacientului, toate acestea presupunând o spitalizare de 24-48 de ore pentru monitorizarea pacientului şi efectuarea examenelor clinice şi paraclinice necesare evaluării beneficiului intervenţiei.

Ce este Fibrilaţia atrială?

Fibrilaţia atrială (FiA) este cea mai frecventă aritmie cardiacă (ritm anormal al inimii). Ea se caracterizează printr-o activitate electrică atrială rapidă, haotică. În fibrilaţia atrială semnale electrice anormale determină camerele superioare ale inimii, numite atrii, să fibrileze. Fibrilaţia atrială creşte riscul de a face un accident vascular cerebral (AVC) pentru că sângele stagnează în urechiuşa atriului stâng unde se transformă în cheaguri (trombi). Aceşti trombi pot intra în circulaţia sangvină migrând spre creier sau alte zone ale corpului.

Tipuri de Fibrilaţie Atrială :

1. Fibrilaţia atrială paroxistică reprezintă episoade intermitente, de durată variabilă, dar sub 7 zile, care pot ceda brusc, fără intervenţie sau prin tratament specific (de obicei în primele 24 de ore).

2. Fibrilaţia atrială persistentă are o durată peste 7 zile, necesită de obicei tratament specific (medicamentos sau conversie electrică prin şoc electric extern) pentru restabilirea ritmului cardiac normal (ritm sinusal) sau pentru controlul frecvenţei cardiace

3. Fibrilaţia atrială permanentă (cronică) – fibrilaţia atrială cu durata de peste un an.

Fibrilaţia atrială este o boală progresivă şi, de aceea, în peste 50% din cazuri, pacienţii cu fibrilaţie atrială paroxistică vor prezenta fibrilaţie atrială persistentă şi, ulterior, permanentă.
Întrucât activitatea atrială este haotică, acest lucru favorizează formarea trombilor (cheaguri de sânge) în inima, trombi care pot migra ulterior în circulaţia sistemică determinând complicaţii serioase, cel mai frecvent accident vascular cerebral ischemic. De aceea, aceşti pacienţi necesită de obicei tratament anticoagulant (de tip anticoagulant oral, Trombostop), în absenţa contraindicaţiilor.