Artroscopia genunchiului este una dintre cele mai populare tehnici chirurgicale pentru a diagnostica și trata marea majoritate a problemelor traumatice și degenerative ale genunchiului. Tehnici artroscopice au fost dezvoltate pentru majoritatea articulațiilor mari, dar și pentru articulații mici, plecandu-se de la tehnica artroscopică a genunchiului, aceasta articulație fiind cea mai mare articulație din corpul uman.

În primul rând trebuie să stabilim faptul că “artroscopia de genunchi este o procedură chirurgicală invazivă, dar minimalizată prin modul de abordare prin mici incizii (de sub 1 cm), prin care medicul chirurg ortoped introduce un dispozitiv de vizualizare a interiorului genunchiului într-un mediu lichid (ser fiziologic), dar și instrumente dedicate pentru rezolvarea problemelor intra-articulare (pense, foarfece, dispozitive de apucare și speciale de lucru), toate adaptate lucrului în spații înguste, minimalizate la maxim și eficiente”, ne spune Dr. Marius Moga, medic primar ortopedie-traumatologie, cu supraspecializare în chirurgie artroscopică în cadrul Royal Hospital.

Ca trăsătura, ea reprezintă o intervenție minim-invazivă, cu un grad de precizie foarte mare, motiv pentru care este folosită și în aceste probleme de natură a tratării leziunilor intra-articulare, traumatice sau degenerative.

Artroscopul este un aparat ce dispune de o cameră video în miniatură ce poate fi introdusă în zonele problematice. Aparatura este foarte complexă cu module de lucru dedicate fiecărei funcții (vizualizare intra-articulară la o rezoluție foarte bună-4K/8K cu magnificarea imaginii, sursă de lumină, modul de conectare a dispozitivelor speciale de curățare, tăiere, electro-vaporizare a țesuturilor intra-articulare).

De la bun început trebuie specificat, “pentru a înlătura confuzia creată în rândul pacienților ca aceasta intervenție nu este intervenție cu laser, ea este o intervenție realizată prin captarea imaginilor de buna calitate și mărite pentru a identifica exact problemele intra-articulare după iluminarea prin fibre optice ghidate intra-articular a interiorului genunchiului. Se lucrează la producerea unor dispozitive de vizualizare în anumite spectre de lumina, chiar și în infrarosu, pentru a elimina sursa de lumina sau pentru a identifica anumite leziuni intra-articulare displazice sau metaplazice”, spune medicul Royal Hospital.

Interventia se realizează în condiții de asepsie maximă, în sala de operație, sub anestezie generală sau rahianestezie (în funcție de problemele de sănătate ale pacientului, la indicația medicului anestezist), respectându-se toate condițiile de izolare a câmpului operator (câmpuri sterile impermeabile la apa, pentru ca toată intervenția chirurgicală se realizează sub un flux continuu de ser fiziologic introdus intra-articular). În plus pentru o buna vizibilitate se aplica un garou la rădăcina coapsei (banda hemostatica) pe toată durata intervenției chirurgicale, aceasta minimalizând riscul sângerării, dar și asigurând exactitatea și rapiditatea intervenției chirurgicale.

Pacientul poate asista la intervenția proprie prin urmărirea directă a monitorului a ceea ce se întâmplă în interiorul genunchiului primind explicații de la medicul operator.

Ca orice intervenție chirurgicală, există timpi operatori chirurgicali standardizați și preciși pentru fiecare tip de intervenție chirurgicală. Aceasta tehnică chirurgicală începe întotdeauna cu explorarea artroscopică a genunchiului confirmându-se sau identificând leziunile intra-articulare, gradul lor gravitate și posibilitățile de rezolvare a lor prin tehnici chirurgicale artroscopice. Orice intervenție artroscopică ar trebui să fie precedată de o examinare RMN a genunchiului cu probleme, de vizualizarea de către medicul chirurg ortoped a imaginilor RMN, nu doar simpla citire a rezultatului scris RMN, dar și de un examen clinic complet pentru a identifica suferința clinică a pacientului și de a ști medicul chirurg ortoped pe ce sa se axeze în timpul intervenției chirurgicale.

Sunt situații multiple când se indică intervenția artroscopică la nivelul genunchiului, cele mai frecvente fiind problemele meniscale și ligamentare în sensul ruperii acestora în context traumatic sau degenerativ.

“Principalele simptome pe care le prezintă un pacient cu suferință articulară la nivelul genunchiului sunt: durerea, blocajul articular, tumefactia sau umflarea genunchiului și instabilitatea articulară”, ne spune Dr. Moga. Dacă pentru un menisc rupt aceste simptome pot exista în proporții variabile, în rupturile ligamentare, după faza acută, persista instabilitatea genunchiului la anumite grade de efort. Exista și posibilitatea ca pacientul să nu resimtă nicio instabilitate articulară, deși pacientul prezintă ruptură completă de ligament încrucișat (cel mai frecvent anterior), vizibilă pe studiul RMN sau prin examinare clinică de către medicul ortoped (sertar anterior, manevra Lachman pozitivă etc.).

Problemele meniscale, în funcție de gradul de ruptură și de localizarea rupturii în raport cu zona vascularizată a meniscului din baza acestuia, se rezolvă prin sutura meniscului cu dispozitive speciale de sutură sau prin excizia parțială a meniscului rupt. Indiferent de tehnică (excizie/sutură), problema meniscală este rezolvată din punct de vedere biomecanic, cu mențiune că prin sutura meniscului reușim o stabilizare mecanică a acestuia, dar întotdeauna avem nevoie de o perioadă de cicatrizare, pentru a putea vorbi de o vindecare a rupturii de menisc.

Același lucru este valabil și pentru ligamentoplastia artroscopică a genunchiului în sensul ca se realizează o reconstrucție anatomică a ligamentului rupt și fixarea puternică intraosoasă a acestuia permițând o mobilizare activă și pasivă a genunchiului chiar cu reluarea parțială a mersului postoperator, dar cu necesitatea de cicatrizare și integrare a grefonului tendinos pentru a vorbi de o vindecare completă post-ligamentoplastie.

În Statele Unite ale Americii, aproximativ 100 de milioane de persoane suferă din cauza durerilor cronice. Durerile de genunchi sunt cea de-a doua cea mai comună afecțiune cronică, iar în jur de 15-20% din toți bărbații din SUA au o astfel de problemă. Se pare totuși că sunt mult mai comune în rândul femeilor, majoritatea statisticilor raportând că peste 20% din subiecții feminini au o astfel de problemă.

Alte studii arată că 1 din 4 adulți suferă de dureri la genunchi, iar incidența numărului de cazuri de inflamații și genunchi rigizi a crescut cu 65% în ultimii 40 de ani. Datele au fost culese de National Health and Nutrition Examination Surveys și un studiu al Framingham Osteoarthritis din Marea Britanie.

Această problemă de sănătate există și în România, a luat amploare prin multitudinea de activități sportive și recreative existente, de tendința de a face sport la orice vârstă, dar și de multitudinea traumatismelor, accidentelor de orice natură, nu doar sportivă. Problematica este importanta, mare consumatoare de timp și imagistica medicală (RMN, radiografii, tomografii computerizate, ecografii de părți moi) și dacă este neglijată poate conduce la distrugeri articulare la vârste din ce în ce mai mici, la pacienți tineri fără a mai avea posibilitatea de conservare articulară, așteptând momentul altor intervenții chirurgicale (osteotomii de axare, artroplastii unicompartimentale sau totale de genunchi).

Avantajele tehnicilor artroscopice sunt multiple, de la o abordare minim-invazivă a leziunilor până la o recuperare funcțională rapidă a pacientului cu reinserția socio-profesională și familială a acestuia.

“Recomandarea personală este ca pacientul sa se informeze, sa consulte un medic chirurg ortoped cu experiență în aceasta tehnica chirurgicală și să aibă încredere în acesta și în recomandările chirurgului, dar și ale kinetoterapeutului. Orice tehnica chirurgicală, oricât de bine ar fi executată, dacă nu este continuată de o terapie de recuperare motorie a genunchiului (fiziokinetoterapie), coordonată de un specialist cu experiență în această problemă, nu vom avea rezultatele pe care le așteptăm noi ca medici operatori sau pacienții noștri, știind că toți vor să scape complet de această problemă și să-și continue activitatea sportivă sau recreativă”, subliniază Dr. Marius Moga.